TRIBULAȚIE, tribulații, s. f. (Livr.) Zbucium sufletesc, frământare, necaz; agitație. – Din fr. tribulation.

tribulație sf [At: NEGRUZZI, S. I, 79 / V: (îvr) ~iune / Pl: ~ii / E: fr tribulation] (Liv; mpl) 1 Zbucium sufletesc Si: agitație, frământare. 2 Alergătură (1). 3 Mâhnire.

TRIBULAȚIE, tribulații, s. f. (Livr.) Zbucium sufletesc, frământare, necaz; alergătură. – Din fr. tribulation.

TRIBULAȚIE, tribulații, s. f. (Livresc, mai ales la pl.) Zbucium, frămîntare, necaz. Coconul Andronache se duse în voiaj, ca să-și uite tribulațiile conjugale. NEGRUZZI, S. I 79. – Variantă: tribulațiune (EFTIMIU, N. 125) s. f.

TRIBULAȚIE s.f. (Liv.) Mîhnire, necaz, chin, zbucium moral. [Gen. -iei. / cf. lat. tribulatio, fr. tribulation].

TRIBULAȚIE s. f. zbucium sufletesc, frământare, mâhnire, necaz, chin. (< fr. tribulation)

TRIBULAȚIE ~i f. mai ales la pl. livr. Neliniște sufletească; frământare; tulburare; zbucium. [G.-D. tribulației] /<fr. tribulation

tribulațiune sf vz tribulație

TRIBULAȚIUNE s. f. v. tribulație.

tribulați(un)e f. mâhnire adâncă.

*tribulațiúne f. (lat. tribulátio, -ónis, d. tribulare, a zbucĭuma. V. treĭer). Zbucĭum sufletesc. – Și -áție.

tribulație (livr.) (desp. -ți-e) s. f., art. tribulația (desp. -ți-a), g.-d. art. tribulației; pl. tribulații, art. tribulațiile (desp. -ți-i-)

tribulație (livr.) (-ți-e) s. f., art. tribulația (-ți-a), g.-d. art. tribulației; pl. tribulații, art. tribulațiile (-ți-i-)

tribulație s. f. (sil. -ți-e), art. tribulația (sil. -ți-a), g.-d. art. tribulației; pl. tribulații, art. tribulațiile (sil. -ți-i-)

tribulație

TRIBULAȚIE s. v. zbucium.