TREIERAT s. n. 1. Acțiunea de a treiera; treier, treieriș. 2. Perioadă de timp în care se treieră; treier, treieriș. [Pr.: tre-ie-] – V. treiera.

treierat¹ sn [At: CALENDARIU (1814), 74/21 / P: tre-i~ / V: (îrg) trăi~, (reg) tri~ / Pl: (rar) ~uri / E: treiera¹] 1 Operație de separare a boabelor, a semințelor de restul unei plante Si: treier¹ (1), treierare (1), treieriș (1), (îvr) treierătură (1). 2 Perioadă de timp în care se treieră¹ (1) Si: treieriș (2), (reg) treieriște (2). 3 (Îs) Mașină de ~ Batoză (1). 4 (Prc; îs) Aparat de ~ Ansamblu, la o batoză sau la o combină, în care se efectuează operația de treierare a cerealelor.

TREIERAT s. n. 1. Faptul de a treiera; treier, treieriș. 2. Timpul când se treieră; treier, treieriș. [Pr.: tre-ie-] – V. treiera.

TREIERAT s. n. 1. Faptul de a treiera; operație de separare a grăunțelor de paie și de pleavă; treier, treieriș. Treieratul pe arie începe, ca și orice muncă mai mare, tot într-o zi de luni. PAMFILE, A. R. 201. 2. Timpul cînd se treieră. Cu o zi înainte de treierat... veneam d-aici. PREDA, Î. 20.

treĭerát n., pl. urĭ. Acțiunea de a treĭera dese-orĭ. Timpu cînd se treĭeră: pe la treĭerat. V. secerat.

trăierat sn vz treierat¹

trierat sn vz treierat¹

treerat n. acțiunea de a treera și rezultatul ei.

treierat s. n.

treierat s. n.

treierat s. n.

TREIERAT s. (AGRIC.) treier, treieriș. (În vremea ~ului.)

TREIERAT s. (AGRIC.) treier, treieriș. (În vremea ~.)