TRAPIST, (1) trapiști, s. m., (2) s. n. 1. S. m. Membru al unui ordin călugăresc catolic. 2. S. n. Brânză fabricată (odinioară numai de trapiști 1) după un procedeu special de fermentare. [Var.: (2) trapistă s. f.] – Din fr. trappiste.

trapist [At: BARCIANU / V: (2) ~ă sfi / S și: ~appi~ / Pl: ~iști sm / E: fr trappiste] 1 sm Membru al unui ordin călugăresc catolic înființat în sec. XVII, caracterizat prin reguli de viață foarte austere. 2 sn Brânză fabricată (odinioară numai de trapiști (1)) după un procedeu special de fermentare.

TRAPIST, (1) trapiști, s. m. (2) (rar) trapiste, s. n. 1. S. m. Membru al unui ordin călugăresc catolic. 2. S. n. Brânză fabricată (odinioară numai de trapiști 1) după un procedeu special de fermentare. [Var.: (2) trapistă s. f.] – Din fr. trappiste.

TRAPIST, (1) trapiști, s. m., (2) s. n. 1. Membru al unui ordin călugăresc catolic. 2. (La sg.) Brînză fabricată după un procedeu special de fermentare.

TRAPIST s.m. Călugăr dintr-un ordin monahal catolic întemeiat în sec. XVII, care avea un regulament deosebit de sever (interzicerea cărnii și a peștelui, obligativitatea muncilor manuale, izolarea completă etc.). // s.n. Brînză fabricată după un procedeu special de fermentare. [Pl. -iști; -turi s.n., var. trapistă s.f. / < fr. trappiste, it. trappista].

TRAPIST I. s. m. călugăr dintr-un ordin monahal catolic întemeiat în sec. XVII, care avea un regulament deosebit de sever. II. s. n. brânză fabricată după un procedeu special de fermentare. (< fr. trappiste)

trapistă sf vz trapist

TRAPISTĂ s.f. v. trapist.

trapist¹ (brânză) s. n.

trapist² (brânză) s. n.

trapist (brânză) s. n.