transmigrație sf [At: COSTINESCU / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr transmigration] 1 (Înv) Emigrare (1). 2 (În unele credințe religioase) Concepție potrivit căreia sufletul dintr-un corp trece, după moarte, în alt corp Si: reîncarnare, transmigrare (2).

TRANSMIGRAȚIE, transmigrații, s. f. (În anumite credințe religioase) Concepție potrivit căreia sufletul dintr-un corp trece, după moarte, în alt corp.

TRANSMIGRAȚIE s.f. (În unele credințe religioase) Concepție potrivit căreia sufletul dintr-un corp ar trece, după moarte, în alt corp; metempsihoză. [Gen. -iei. / cf. fr. transmigration, lat. transmigratio].

TRANSMIGRAȚIE s. f. metempsihoză. (< fr. transmigration, lat. transmigratio)

TRANSMIGRAȚIE f. (în religia budistă) Concepție conform căreia, după moarte, sufletul trece dintr-un corp în altul. [G.-D. transmigrației; Sil. trans-mi-gra-ți-e] /<fr. transmigration, lat. transmigratio

transmigrațiune sf vz transmigrație

*transmigrațiúne f. (lat. transmigrátio, -ónis). Emigrare dincolo. Metempsihoză. – Și -áție și -áre.

transmigrație (desp. tran-smi-, -ți-e/trans-mi-) s. f., art. transmigrația (desp. -ți-a), g.-d. art. transmigrației; pl. transmigrații, art. transmigrațiile (desp. -ți-i-)

!transmigrație (tran-smi-gra-ți-e/trans-mi-) s. f., art. transmigrația (-ți-a), g.-d. art. transmigrației; pl. transmigrații, art. transmigrațiile (-ți-i-)

transmigrație s. f. (sil. -ți-e; mf. trans-), art. transmigrația (sil. -ți-a), g.-d. art. transmigrației; pl. transmigrații, art. transmigrațiile (sil. -ți-i-)

transmigrație, transmigrații s. f. 1. Mutare, deplasare în masă dintr-o țară într-alta pentru o perioadă de timp sau definitiv; emigrare, transmigrare. 2. (În unele credințe religioase) Concepție potrivit căreia sufletul dintr-un corp trece în alt corp; transmigrare. [Var.: (înv.) transmigrațiune s. f.] – Din fr. transmigration.