opțiuni
  • info

9 definiții pentru transcendență

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANSCENDENȚĂ s. f. Calitatea de a fi transcendent (1); calitatea gândirii de a elabora concepte transcendentale. – Din fr. transcendance (după transcendent).

TRANSCENDENȚĂ s. f. Calitatea de a fi transcendent (1); calitatea gândirii de a elabora concepte transcendentale. – Din fr. transcendance (după transcendent).

transcendență sf [At: COSTINESCU / V: (îvr) ~dință / E: fr transcendance] 1 Superioritate marcantă a unei persoane asupra alteia, a unui lucru asupra altuia. 2-5 Însușirea a ceea ce este transcendent (1-4). 6 (În filozofiile religioase) Ipostază a divinității care se află deasupra creațiunilor sale.

TRANSCENDENȚĂ s.f. Calitatea unui lucru de a fi transcendent (1); calitatea gîndirii de a elabora concepte transcendentale (1). [Cf. fr. transcendance, lat. transcendentia < transcendere – a trece peste].

TRANSCENDENȚĂ s. f. 1. însușirea a ceea ce este transcendent. 2. (în filozofiile religioase) ipostază a divinității, care se află deasupra creațiilor sale. ◊ (în existențialism) situația omului care își depășește condiția lui existențială obișnuită; (p. ext.) condiție a omului ca ființă care depășește natura. ◊ (în fenomenologie) rezultat al datului obiectiv prin actul intențional de conștiință sau prin intuiție. (< fr. transcendance)

*transcendénță f., pl. e (lat. transcendentia). Fil. Calitatea de a fi transcendent.

transcendință sf vz transcendență

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

transcendență (desp. trans-cen-) s. f., g.-d. art. transcendenței

transcendență (trans-cen-) s. f., g.-d. art. transcendenței

transcendență s. f. (sil. mf. trans-), g.-d. art. transcendenței

Intrare: transcendență
  • silabație: trans-cen- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • transcendență
  • transcendența
plural — —
genitiv-dativ singular
  • transcendențe
  • transcendenței
plural — —
vocativ singular —
plural —
transcendință
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

transcendențăsubstantiv feminin

  • 1. Calitatea de a fi transcendent; calitatea gândirii de a elabora concepte transcendentale. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. (În filozofiile religioase) Ipostază a divinității, care se află deasupra creațiilor sale. MDN '00
    • 2.1. (În existențialism) Situația omului care își depășește condiția lui existențială obișnuită. MDN '00
      • 2.1.1. prin extensiune Condiție a omului ca ființă care depășește natura. MDN '00
    • 2.2. (În fenomenologie) Rezultat al datului obiectiv prin actul intențional de conștiință sau prin intuiție. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.