16 definiții pentru transcendental
din care- explicative (11)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TRANSCENDENTAL, -Ă, transcendentali, -e, adj. (în filosofia lui Kant) Care se referă la formele apriorice ale cunoașterii, care premerge experienței și o condiționează. ♦ Care este deasupra lumii reale. – Din fr. transcendantal, lat. transcendentalis.
transcendental, ~ă a [At: STAMATI, D. / V: (rar) ~ced~ / Pl: ~i, ~e / E: fr transcendantal] 1 (În filozofia lui Kant) Care se referă la formele apriorice ale cunoașterii. 2 (În filozofia lui Kant) Care premerge experienței și o condiționează. 3 Care este deasupra lumii reale Si: metafizic. 4 (Fiz) Referitor la atributele care depășesc categoriile lui Aristotel prin caracterul lor general valabil pentru oricare existență.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRANSCENDENTAL, -Ă, transcendentali, -e, adj. (În filozofia lui Kant) Care se referă la formele apriorice ale cunoașterii, care premerge experienței și o condiționează. ♦ Care este deasupra lumii reale. – Din fr. transcendantal, lat. transcendentalis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
TRANSCENDENTAL, -Ă, transcendentali, -e, adj. 1. (În filozofia idealistă a lui Kant) Care se referă la formele apriorice ale cunoașterii, care premerge experienței și o condiționează. Kant afirma că timpul, spațiul, cauzalitatea etc. sînt categorii transcendentale. 2. Care este deasupra lumii reale; metafizic. Astfel, se împlinea aproape săptămîna de cînd Odorescu zburase în lumi transcendentale. MACEDONSKI, O. III 87. Aici îi plăcea iubitului Herr Direktor să se dea la speculațiuni transcendentale. CARAGIALE, O. VII 200.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRANSCENDENTAL, -Ă adj. 1. (În filozofia scolastică) Referitor la atributele care depășesc categoriile lui Aristotel prin caracterul lor general valabil pentru oricare existență. 2. (În filozofia idealistă a lui Kant) Referitor la formele apriorice ale cunoașterii, care premerge experiența și o condiționează. 3. (Liv.) Superior normelor sau rațiunii umane; care este deasupra lumii reale. [Cf. fr. transcendantal].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRANSCENDENTAL, -Ă adj. 1. (în fil. scolastică) referitor la atributele care depășesc categoriile lui Aristotel prin caracterul lor general valabil pentru oricare existență. 2. (la Kant, referitor la formele apriorice ale cunoașterii) care premerge experienței și o condiționează. 3. care este deasupra lumii reale. (< fr. transcendantal)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
transcendental s. m. 1990 Adept al ◊ „meditației transcendentale”, grup prezentat de către autoritățile comuniste, la mijlocul anilor ’80, drept agentură de spionaj și element nociv în viața societății, ai cărui membri au fost pedepsiți prin îndepărtarea din posturile pe care le ocupau sau prin deportare v. bridgeist
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TRANSCENDENTAL ~ă (~i, ~e) 1) (în scolastică) Care ține de noțiunile cele mai generale (adevăr, bine, lucru etc.). 2) (în filozofia lui Kant) Care ține de formele apriorice ale cunoașterii ce organizează datele experienței. /<fr. transcedantal
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
transcendental a. care s’ocupă cu lucruri transcendente: filozofie transcendentală.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*transcendentál, -ă adj. (mlat. transcendentalis). Fil. Care se ocupă de lucrurĭ transcendente, anterioare experiențeĭ: după Kant, spațiu și timpu îs concepte transcendentale.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
transcedental, ~ă a vz transcendental
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
transcendental (desp. trans-cen-) adj. m., pl. transcendentali; f. transcendentală, pl. transcendentale
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
transcendental (trans-cen-) adj. m., pl. transcendentali; f. transcendentală, pl. transcendentale
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
transcendental adj. m. (sil. mf. trans-), pl. transcendentali; f. sg. transcendentală, pl. transcendentale
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TRANSCENDENTAL adj. (FILOZ.; la Kant) aprioric. (Principii ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TRANSCENDENTAL adj. (FILOZ.; la Kant) aprioric. (Principii ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: trans-cen-
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
transcendental, transcendentalăadjectiv
- 1. (În filozofia lui Kant) Care se referă la formele apriorice ale cunoașterii, care premerge experienței și o condiționează. DEX '09 DLRLCsinonime: aprioric
- Kant afirma că timpul, spațiul, cauzalitatea etc. sunt categorii transcendentale. DLRLC
- 1.1. Care este deasupra lumii reale. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: metafizic
- Astfel, se împlinea aproape săptămîna de cînd Odorescu zburase în lumi transcendentale. MACEDONSKI, O. III 87. DLRLC
- Aici îi plăcea iubitului Herr Direktor să se dea la speculațiuni transcendentale. CARAGIALE, O. VII 200. DLRLC
- diferențiere Superior normelor sau rațiunii umane; care este deasupra lumii reale. DN
-
-
- 2. (În filozofia scolastică) Referitor la atributele care depășesc categoriile lui Aristotel prin caracterul lor general valabil pentru oricare existență. DN
etimologie:
- transcendantal DEX '09 DEX '98 DN
- transcendentalis DEX '98 DEX '09