tragăn¹ [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 39/15 / V: (reg) ~gan, ~găr, ~găt, ~gân, trăgân sn, ~gă (Pl: tragi), ~ă, ~gnă sf / Pl: ~e, (reg) ~gane, ~uri, tragene, tragine sn, ~i sm / E: ns cf gr τραγανός] 1 sn (Pop) Boală a vitelor sau a porcilor, produsă de o ciupercă, localizată de obicei în regiunea maxilarului, caracterizată prin apariția unor umflături tari și reci Si: (pop) broască, șoricel. 2 sn (Pop; prc) Umflătură produsă de tragăn¹ (1). 3 sn (Reg) Angină la vite și la cai. 4 sn (Mar) Boală a vacilor, manifestată prin umflarea și sângerarea ugerului. 5 sfn (Reg; șîf tragnă) Rană pe spinarea calului, făcută de șa, de tarniță sau de ham. 6 sn (Reg; sst) Cerbicea vitelor de jug. 7 sn (Înv) Pielea care atârnă sub gâtul vitelor. 8 sn (Reg) Inflamație a ganglionilor limfatici, provocată de o infecție microbiană Si: adenită, uimă. 9 sm (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape, ale cărei frunze se utilizează în medicina populară pentru tratarea trăganului¹ (1).

tragăn² sn [At: DR. III, 513/ Pl: ~e / E: pvb trăgând] (Reg) Răget prelung.

tragăn³ s [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 137 / Pl: ? / E: ns cf trăgăna] (Îvr) Convoi de vehicule puse în mișcare de aceeași forță de tracțiune.

tragăn n. 1. răget prelung; 2. umflarea pieptului la vite, anghină la cai; 3. plantă a cării frunză se pune la buba calului. [Abstras din trăgănà, a trage îndelung (răgetul, răsuflarea)].

trágăn n., pl. e (ngr. traganón, sfîrc, zgîrcĭ). Adenită (la vite).

tragan sn vz tragăn¹

tragă² sf vz tragăn¹

tragănă sf vz tragăn¹

tragăr² sn vz tragăn¹

tragăt sn vz tragăn¹

tragân sn vz tragăn¹

tragnă sf vz tragăn¹

trăgân sn vz tragăn¹

TRAGĂN s. v. gâlcă, umflătură.

tragăn s. v. GÎLCĂ. UMFLĂTURĂ.

tragăn, tragăne, s.n. (reg.) 1. răget prelung. 2. umflarea pieptului la vite; anghină la cai. 3. plantă vindecătoare a trăganului la vite și la cai.