TRAGIC, -Ă, tragici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține tragediei, care se referă la tragedie, cu caracter de tragedie. ♦ (Substantivat, n.) Categorie estetică desemnând pieirea unor valori umane, a unor eroi individuali sau a unor categorii sociale, care nu s-au afirmat încă pe deplin ori care nu și-au epuizat încă potențialitățile. ♦ Fig. Zguduitor, funest. ◊ Expr. (Substantivat) A o lua în tragic = a acorda unei întâmplări (neplăcute) o gravitate exagerată. 2. S. m. (Rar) Autor de tragedii. – Din fr. tragique, lat. tragicus.

tragic, ~ă [At: DRLU / Pl: ~ici, ~ice / E: fr tragique] 1 a Care aparține tragediei. 2 a Care are caracter de tragedie (1). 3 sna Categorie estetică exprimând un conflict al cărui deznodământ este înfrângerea sau pierderea unei valori umane. 4-5 sm, a (Persoană) care scrie tragedii (1). 6-7 smf (Actor) consacrat tragediei (1). 8 a (Fig) Care inspiră o emoție intensă prin caracterul zguduitor, jalnic, funest, nenorocit Si: (înv) traghicesc. 9 sn (Fam; îe) A (o) lua în ~ A da prea multă importanță laturii neplăcute a unui fapt. 10 a (Fig) Care exprimă zbucium lăuntric. 11 a (Fig) Care evocă o tragedie (4). 12 a (Fam; fig) Care provoacă neplăceri mari Si: catastrofal.

TRAGIC, -Ă, tragici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține tragediei, care se referă la tragedie, cu caracter de tragedie. ♦ (Substantivat, n.) Categorie a esteticii exprimând un conflict al cărui deznodământ este înfrângerea sau pieirea, în urma unor împrejurări vitrege, a unor persoane virtuoase, a unor idealuri sau a unor categorii sociale valoroase. ♦ Fig. Zguduitor, jalnic, nenorocit. ◊ Expr. (Substantivat) A o lua în tragic = a acorda unei întâmplări (neplăcute) o gravitate exagerată. 2. S. m. (Rar) Autor de tragedii. – Din fr. tragique, lat. tragicus.

TRAGIC, -Ă adj. 1. Referitor la tragedie, cu caracter de tragedie. 2. (Fig.) Zguduitor, jalnic, funest. ◊ A o lua în tragic = a acorda unei întîmplări (neplăcute) o gravitate exagerată. // s.n. Categorie estetică desemnînd pieirea unor valori umane care nu și-au epuizat încă resursele potențiale. // (Și în forma tragi-, tragico-) Element prim și secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) tragedie”, „de tragedie”, „funest”, „fatal”. [Cf. fr. tragique, it. tragico].

TRAGIC, -Ă I. adj. 1. referitor la tragedie, cu caracter de tragedie. 2. (fig.) zguduitor, jalnic, funest. ♦ (fam.) care provoacă neplăceri mari; catastrofal. II. s. n. categorie estetică, sentiment de milă și durere inspirat de înfrângerea sau pieirea, în urma unor împrejurări vitrege, a unor eroi, idealuri sau categorii sociale valoroase. ♦ a lua în ~ = a acorda unei întâmplări o gravitate exagerată. III. s. m. autor de tragedii. (< fr. tragique, lat. tragicus)

TRAGIC³ n. Categorie estetică care exprimă un conflict ce presupune înfrângerea sau pierderea unor valori umane. /<fr. tragique

*trágic, -ă adj. (vgr. tragikós). De tragedie: pĭesă tragică, poet tragic, actor tragic. Fig. Trist, jalnic, nenorocit (nu din întîmplare, ci din pricina caracteruluĭ persoaneĭ): tragica moarte a luĭ Mihaĭ Viteazu. S. m. Autor tragic: Eschil, Sofocle și Eŭripide îs mariĭ tragicĭ aĭ antichitățiĭ. Actor tragic: Ralma fu un mare tragic al primuluĭ imperiŭ francez. S. n., pl. urĭ. Genu tragic în literatură. Caracteru tragic: tragicu unor situațiunĭ. Adv. În mod tragic: aventura sfîrși tragic. V. comic.

tragic³ (categorie estetică) s. n.

tragic³ (categorie estetică) s. n.

tragic (categorie a esteticii) s. n.

TRAGIC (< fr. tragique < lat. tragicus, gr. tragikos) Categorie estetică asemeni comicului, frumosului, sublimului. Referindu-se la înfrîngerea unor valori umane, rezultată dintr-o suită de întîmplări dureroase, nenorociri care stîrnesc sentimente puternice, îndeosebi mila și groaza, față de soarta eroilor, tragicul constituie esența tragediei. Eroii dintr-o tragedie întruchipează în structura lor aspirații general umane. Sînt oameni cu dimensiuni sufletești ieșite din comun. Sfîrșitul lor înfricoșează, dar și înalță, deoarece este însoțit de certitudinea unui ideal, căruia eroii își consacră viața lor. Amestecul de milă și groază stă și la baza conflictului tragic. În destinul tragic al eroilor stă toată frumusețea lor ca imagine artistică, un fel de frumusețe inversată, o apoteoză a eroului care triumfă prin pieire, prin moarte. Eroul tragic piere ca să-și afirme cu mare forță un înalt ideal de viață umană. De aici rezultă înălțătorul sentiment al sublimului pe care-l trăiește spectatorul în fața oricărei tragedii, de la tragedia greacă, pînă la tragedia revoluționară a literaturii actuale.