tontină sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ne / E: fr tontine] (Iuz) 1 Asociație ai cărei membri participă fiecare cu o anumită sumă la un capital comun în schimbul căreia primesc o rentă viageră, iar la moartea unuia dintre participanți suma se reîmparte supraviețuitorilor. 2 (Prc) Rentă viageră.

TONTINĂ s.f. Asociație în care fiecare membru contribuie la crearea unui fond comun, din care se plătesc anual supraviețuitorilor rente crescînde. [< fr. tontine, cf. Tonti – bancher italian].

TONTINĂ s. f. asociație în care fiecare membru contribuie la creșterea unui fond comun, din care se plătesc anual supraviețuitorilor rente crescânde. ◊ rentă viageră. (< fr. tontine)

*tontínă f., pl. e (it. tontina, fr. tontine, după numele Italianuluĭ Lorenzo Tonti, care a inventat această operațiune și șĭ-a brevetat-o în Francia la 1653). Un fel de asociațiune mutuală în care fie-care asociat varsă o sumă oare-care și primește o rentă viageră care, la o epocă dată, se împarte între toțĭ supravĭețuitoriĭ asociațiuniĭ. Rentă viageră plătită fie-căruĭ interesat.