TIRBUȘON, tirbușoane, s. n. Ustensilă casnică formată dintr-o spirală metalică cu un mâner, folosită pentru a scoate dopurile de plută de la sticle; rac (4). – Din fr. tire-bouchon. corectat(ă)

tirbușon sn [At: ALEXI, W. / V: (reg) ~biș~ / Pl: ~oane / E: fr tire-bouchon] 1 Dispozitiv de metal în formă de spirală, prevăzut cu un mâner, folosit pentru scoaterea dopurilor de plută de la sticle Si: (reg) trăgaci (10), trăgător (28). 2-3 (Îljv) În ~ (Care este) în formă de spirală.

TIRBUȘON, tirbușoane, s. n. Dispozitiv de metal în formă de spirală, prevăzut cu un mâner, folosit pentru a scoate dopurile de plută de la sticlă; rac (4). – Din fr. tire-bouchon. corectat(ă)

TIRBUȘON, tirbușoane, s. n. Dispozitiv de metal în formă de spirală, prevăzut cu un mîner, cu ajutorul căruia se scot dopurile de plută de la sticle; rac. Toate instrumentele nichelate care alcătuiau trusa de concentrare a domnului comandant:... tirbușon, bricheta cu benzină și fitil, busola în miniatură. C. PETRESCU, Î. I 3. ◊ Loc. adv. În tirbușon = în formă de spirală. Purta un costum... cu pantalonii răsuciți în tirbușon. C. PETRESCU, O. P. I 64.

TIRBUȘON s.n. Dispozitiv metalic în formă de spirală, folosit pentru a scoate dopurile de plută de la sticle. [< fr. tirebouchon].

TIRBUȘON s. n. dispozitiv metalic în formă de spirală folosit pentru scoaterea dopurilor de la sticle. (< fr. tire-bouchon)

TIRBUȘON ~oane n. Instrument casnic în formă de spirală de oțel, prevăzut cu un mâner, folosit pentru a scoate dopurile de plută de la sticlele înfundate. /<fr. tire-bouchon

tirbișon sn vz tirbușon

tirbușon s. n., pl. tirbușoane

tirbușon s. n., pl. tirbușoane

tirbușon s. n., pl. tirbușoane

tirbușon

tirbușon.

TIRBUȘON s. destupătoare, (pop.) rac, (reg.) șurubelniță. (~ de dopuri.)

TIRBUȘON s. destupătoare, (pop.) rac, (reg.) șurubelniță. (~ de dopuri.)

tirbușon (-oane), s. n. – Mic dispozitiv de scos dopuri. – Var. tirbușon. Fr. tire-bouchon.^[1]