tiento (cuv. sp.), piesă de orgă* specifică artei spaniole (sec. 16-18), intermediară între preludiu (2) și ricercar*, considerată a fi una dintre formele premergătoare fugii*. T. au scris sp. Luis Milan (inițial pentru vihuela*), Antonio de Cabezon, catalanul Joan B. Cabanilles și portughezul Correa de Arauxo.