11 definiții pentru terminat (s.n.)
din care- explicative (4)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TERMINAT1 s. n. Terminare (1). – V. termina.
TERMINAT1 s. n. Terminare (1). – V. termina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
terminat1 sn [At: SCÎNTEIA, 1952, nr. 2397 / E: termina] 1 Terminare (1). 2 (Îlav) Pe ~e Aproape de sfârșit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TERMINAT s. n. Terminare (1). ◊ Expr. Pe terminate = aproape să se termine; pe sfîrșite, pe isprăvite. Era pe terminate cu locul lui Badea. Trebuise să oprească de mai multe ori... ca să se mai răcorească motorul. DUMITRIU, V. L. 133. – Formă gramaticală: (în expr.) terminate.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tras-terminat s. Tragere la mașină și încheiere (a încălțămintei) ◊ „Instalarea de benzi rulante la secțiile de tras-terminat la fabricile «Carmen», «Flacăra Roșie».” I.B. 7 II 61 p. 1 (din tras + terminat; Fl. Dimitrescu în LR 4/62 p. 394)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
terminat s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!terminat s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
terminat s. n. (pl. terminate în loc. pe ~)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
terminate (pe ~) loc. adv.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
terminate (pe ~) loc. adv.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TERMINAT s. v. terminare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TERMINAT s. isprăvire, isprăvit, încheiere, sfîrșire, sfîrșit, terminare, (pop.) gătare, istovire, mîntuire, (înv.) săvîrșire. (~ tuturor lucrărilor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
terminatsubstantiv neutru
-
- Pe terminate = aproape să se termine; pe sfârșite, pe isprăvite. DLRLC
- Era pe terminate cu locul lui Badea. Trebuise să oprească de mai multe ori... ca să se mai răcorească motorul. DUMITRIU, V. L. 133. DLRLC
-
-
- comentariu Formă gramaticală (în expresie): terminate DLRLC
etimologie:
- termina DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.