termie sf [At: LTR² / Pl: ~ii / E: fr thermie] (Fiz) Unitate de măsură a cantității de căldură, egală cu căldura produsă prin transformarea în energie termică (4) a unei unități de lucru mecanic.

TERMIE s.f. 1. (Liv.) Temperatură. 2. (Fiz.) Unitate de măsură a cantității de căldură, egală cu căldura produsă prin transformarea în energie termică a unei unități de lucru mecanic; megacalorie. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „căldură”, „temperatură”. [< fr. thermie, it. termia, cf. gr. thermon].

TERMIE¹ s. f. unitate de măsură a cantității de căldură, egală cu căldura produsă prin transformarea în energie termică a unei unități de lucru mecanic; megacalorie. (< fr. thermie, germ. Thermie)

TERMIE ~i f. fiz. Unitate de măsură a cantității de căldură egală cu căldura produsă prin transformarea în energie termică a unei unități de lucru mecanic. /<fr. thermie

termie s. f., art. termia, g.-d. art. termiei; pl. termii, art. termiile (desp. -mi-i-)

termie s. f., art. termia, g.-d. art. termiei; pl. termii, art. termiile

termie s. f., art. termia, g.-d. art. termiei; pl. termii, art. termiile