13 definiții pentru teism (filos.)
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TEISM1 s. n. Credință în Dumnezeu înțeles ca unic, de altă esență decât lumea pe care a creat-o, ca ființă vie, dotată cu voință, ca persoană absolută, exterioară naturii, dar și imanentă ei prin prezența și acțiunea sa creatoare. – Din fr. théisme.
teism1 sns [At: NEGULICI / E: fr théisme] Concepție filozofică religioasă care afirmă existența lui Dumnezeu ca ființă supranaturală, rațională, creatoare și conducătoare a lumii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TEISM1 s. n. Doctrină filozofică bazată pe admiterea existenței lui Dumnezeu ca ființă absolută care a creat lumea și o îndrumează[1]. – Din fr. théisme.
- În această ediție a DEX, conjugarea recomandată este îndrumă. — cata
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TEISM s. n. Teorie filozofică idealistă, bazată pe admiterea existenței lui dumnezeu ca ființă supranaturală rațională, care a creat lumea și o îndrumează.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TEISM1 s.n. Concepție filozofică-religioasă care admite existența lui Dumnezeu ca ființă supranaturală rațională, creatoare și conducătoare a lumii. [Pron. te-ism. / cf. fr. théisme < gr. theos – zeu].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TEISM1 s. n. concepție filozofico-religioasă care admite existența lui Dumnezeu ca ființă supranaturală rațională, creatoare și conducătoare a lumii. (< fr. théisme)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TEISM1 n. Concepție filozofică religioasă care admite existența lui Dumnezeu ca ființă absolută, supranaturală și conducătoare a lumii. /<fr. théisme
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
teism n. credință în existența unui Dumnezeu care guvernă lumea după libera sa voință.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
teízm n. (d. vgr. théos, Dumnezeŭ). Doctrina care admite existența luĭ Dumnezeŭ. V. deizm.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
teism s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
teism s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
teism (filoz., med.) s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
teism s. n. Concepție filozofică-religioasă care afirmă existența lui Dumnezeu ca persoană absolută, exterioară naturii, dar și imanentă ei, prin prezența și acțiunea sa creatoare, susținătoare și conducătoare a lumii. Se deosebește de panteism prin faptul că îl socotește pe Dumnezeu transcendent, iar de deism pentru că îi atribuie lui Dumnezeu, ca providență, o acțiune perpetuă. – Din fr. théisme.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
teismsubstantiv neutru
- 1. Credință în Dumnezeu înțeles ca unic, de altă esență decât lumea pe care a creat-o, ca ființă vie, dotată cu voință, ca persoană absolută, exterioară naturii, dar și imanentă ei prin prezența și acțiunea sa creatoare. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:
- théisme DEX '09 DEX '98 DN