talent¹ [At: CUGETĂRI, II, 6726 / V: (îrg) ~lant, (reg) ~lanț, tălant sn / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: lat talentum, fr talent, ger Talent cf talant¹] 1 sn Înclinare înnăscută într-un anumit domeniu Si: aptitudine. 2 sn Capacitate deosebită, înnăscută sau dobândită, într-un anumit domeniu, care favorizează o activitate creatoare. 3 sn (D. persoane; îla) De ~ Talentat (1). 4 sn (D. creații; îal) Produs al talentului (1). 5 smi Persoană înzestrată cu aptitudini speciale. 6 sn (Reg; îf talant, talant) Obicei rău. 7 sn (Reg; îaf) Temperament (6). 8 sn (Reg; îf talant) Nărav (la cai). 9 sn (Fam; îe) A-și da ~e A fi înfumurat.

talent² sm vz talant¹

*talént m. (lat. talentum, d. vgr. tálanton, balanță, greutate cam de 26 kg., talant). Talant. Fig. S. n., pl. e. Aptitudine, aplicațiune, calitate intelectuală: acest copil are talent la matematică, la muzică. Persoană talentată: acest tînăr e un talent extraordinar.

talant⁵ sn vz talent¹

talanț² sn vz talent¹

tălant² sn vz talent¹