8 definiții pentru talar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TALAR, talare, s. n. (Înv.) Haină lungă, purtată în trecut ca uniformă de unele unități miltare și de membrii unor asociații sau corpuri profesionale. – Din germ. Talar, lat. talaria.
talar sn [At: BĂLCESCU, M. V. 605 / Pl: ~e / E: lat talaris, ger Talar] (Înv) Haină lungă, purtată ca uniformă de membrii unor asociații sau corpuri profesionale, de unele unități militare etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TALAR, talare, s. n. (Înv.) Haină lungă, purtată în trecut ca uniformă de unele unități militare și de membrii unor asociații sau corpuri profesionale. – Din germ. Talar, lat. talaria.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TALAR, talare, s. n. (Învechit) Veșmînt sau haină lungă, făcînd parte din uniforma unor unități militare, a unor asociații sau a unor corpuri profesionale din trecut.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
talar n. haină neagră și lungă până la călcâie (purtată de preoți și călugări): să-i apară ’n negru talar a lumii paranimfă EM.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
talar (înv.) s. n., pl. talare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
talar (înv.) s. n., pl. talare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
talar s. n., pl. talare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
talar, talaresubstantiv neutru
- 1. Haină lungă, purtată în trecut ca uniformă de unele unități miltare și de membrii unor asociații sau corpuri profesionale. DEX '09 DLRLC
etimologie:
- Talar DEX '98 DEX '09
- talaria DEX '98 DEX '09