5 definiții pentru taingiu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
taingiu sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 73/18 / P: ta-i~ / Pl: ~ii / E: tc ta'yinci] (Tcî) 1 Persoană care împărțea tainurile2 (1). 2 Slujbaș însărcinat cu aprovizionarea Si: (înv) furier. 3 Persoană de la curte care primea tain2 (1).
taingíŭ m. (turc. taĭinci). L. V. Cel care împarte tainu. Azĭ. Rar. Cel care primește tainu.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TAINGIU s. v. furier.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
taingiu s. v. FURIER.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
taingiu, taingii, s.m. (înv.) persoană care împarte sau primește un tain, o porție, de hrană, de bani, de moștenire.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: taingiu
taingiu substantiv masculin
| substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)