opțiuni
  • info

18 definiții pentru sălbăticiune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂLBĂTICIUNE, sălbăticiuni, s. f. 1. Animal sălbatic. ♦ Epitet dat unei persoane care fuge de lume, care trăiește izolată, retrasă, departe de oameni și de civilizație. 2. Loc sau ținut sălbatic, pustiu; starea unui ținut sălbatic. [Var.: (pop.) sălbătăciune s. f.] – Sălbatic + suf. -iune.

SĂLBĂTICIUNE, sălbăticiuni, s. f. 1. Animal sălbatic. ♦ Epitet dat unei persoane care fuge de lume, care trăiește izolată, retrasă, departe de oameni și de civilizație. 2. Loc sau ținut sălbatic, pustiu; starea unui ținut sălbatic. [Var.: (pop.) sălbătăciune s. f.] – Sălbatic + suf. -iune.

sălbăticiune sf [At: CR (1830), 3952/28 / V: (pop) ~tăc~, (reg) ~tec~ / Pl: ~ni / E: sălbatic + -iune] 1 (Pop; csc) Animal sălbatic (5) (pentru vânat) Si: (reg) sălbăticie (3), sălbăticime (2), sălbăticitură. 2 Epitet pentru o persoană care fuge de lume și care trăiește izolată, retrasă, departe de oameni (și de civilizație). 3 (Înv; îf sălbătăciune) Sălbăticie (2). 4-9 (Îvr; îf sălbătăciune) Sălbăticie (6-7, 9-10, 12-13).

SĂLBĂTICIUNE, sălbăticiuni, s. f. (Și în forma sălbătăciune) 1. Animal sălbatic. Sălbătăciunea năvăli speriată pe plai, din adăpostul ocrotitor al desișului de ramuri. DUMITRIU, N. 148. Erau păduri domnești și numai sălbătăciunile și pădurarii le cutreierau. AGÎRBICEANU, S. P. 116. Cătăline, ați întîlnit multe sălbăticiuni? DELAVRANCEA, O. II 105. 2. Loc sau ținut pustiu, sălbatic. Cum era să vin eu singur prin sălbătăciunea asta? GALACTION, O. I 211. – Variantă: sălbătăciune s. f.

SĂLBĂTICIUNE ~i f. 1) Animal sălbatic. 2) Loc sălbatic. 3) fig. Persoană care se izolează, reducând la minimum contactele cu oamenii. /sălbatic + suf. ~iune

SĂLBĂTĂCIUNE s. f. v. sălbăticiune.

SĂLBĂTĂCIUNE s. f. v. sălbăticiune.

SĂLBĂTĂCIUNE s. f. v. sălbăticiune.

sălbătăciune sf vz sălbăticiune

sălbăteciune sf vz sălbăticiune

sălbătăcĭúne f. (d. a se sălbătăci saŭ d. sălbatic, ca it. salvaggina, selvaggina, selvaggiume, pv. salvatgina). Est. Feară, animal sălbatic, maĭ ales vînat: a mînca sălbătăcĭunĭ. V. mortăcĭune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sălbăticiune s. f., g.-d. art. sălbăticiunii; pl. sălbăticiuni

sălbăticiune s. f., g.-d. art. sălbăticiunii; pl. sălbăticiuni

sălbăticiune s. f., g.-d. art. sălbăticiunii; pl. sălbăticiuni

sălbăticiune

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SĂLBĂTICIUNE s. v. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, neîndurare, neomenie, răutate, sălbăticie, violență, vitregie.

SĂLBĂTICIUNE s. v. fiară.

SĂLBĂTICIUNE s. bestie, dihanie, fiară, jivină, lighioană, (pop.) gadină, jiganie, (reg.) ciută, sălbăticie, sălbăticime, (Transilv. și Mold.) gad, (Transilv.) sălbăticitură. (În pădure trăiesc multe ~.)

sălbăticiune s. v. ASPRIME. BARBARIE. BRUTALITATE. CRUZIME. FEROCITATE. NEÎNDURARE. NEOMENIE. RĂUTATE. SĂLBĂTICIE. VIOLENȚĂ. VITREGIE.

SĂLBĂTĂCIUNE s. v. barbarie, primitivism, primitivitate, pustietate, pustiu, sălbăticie.

sălbătăciune s. v. BARBARIE. PRIMITIVISM. PRIMITIVITATE. PUSTIETATE. PUSTIU. SĂLBĂTICIE.

Intrare: sălbăticiune
sălbăticiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sălbăticiune
  • sălbăticiunea
plural
  • sălbăticiuni
  • sălbăticiunile
genitiv-dativ singular
  • sălbăticiuni
  • sălbăticiunii
plural
  • sălbăticiuni
  • sălbăticiunilor
vocativ singular —
plural —
sălbătăciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sălbătăciune
  • sălbătăciunea
plural
  • sălbătăciuni
  • sălbătăciunile
genitiv-dativ singular
  • sălbătăciuni
  • sălbătăciunii
plural
  • sălbătăciuni
  • sălbătăciunilor
vocativ singular —
plural —
sălbăteciune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sălbăticiune, sălbăticiunisubstantiv feminin

  • 1. Animal sălbatic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fiară
    • format_quote Sălbătăciunea năvăli speriată pe plai, din adăpostul ocrotitor al desișului de ramuri. DUMITRIU, N. 148. DLRLC
    • format_quote Erau păduri domnești și numai sălbătăciunile și pădurarii le cutreierau. AGÎRBICEANU, S. P. 116. DLRLC
    • format_quote Cătăline, ați întîlnit multe sălbăticiuni? DELAVRANCEA, O. II 105. DLRLC
    • 1.1. Epitet dat unei persoane care fuge de lume, care trăiește izolată, retrasă, departe de oameni și de civilizație. DEX '09 DEX '98
  • 2. Loc sau ținut sălbatic, pustiu; starea unui ținut sălbatic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cum era să vin eu singur prin sălbătăciunea asta? GALACTION, O. I 211. DLRLC
etimologie:
  • Sălbatic + sufix -iune. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.