8 definiții pentru suvac
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SUVAC, suvace, s. n. Sulă (1) lungă. [Pl. și: suvacuri] – Et. nec.
SUVAC, suvace, s. n. Sulă (1) lungă. [Pl. și: suvacuri] – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel
- acțiuni
SUVAC, suvace și suvacuri, s. n. Un fel de sulă lungă, cu sau fără mîner, care se folosește la confecționarea opincilor, la destuparea lulelei etc.; sulac. După ce-și desfundă pipa cu suvacul, și-o umplu tacticos cu tutun. SADOVEANU, O. III 332. Chimiru-i lat de-o palmă domnească, de care atîrna tot felul de bricege, de stricnele, de suvace și de andrele, îi dădeau o înfățișare deosebită. HOGAȘ, H. 26.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUVAC, suvace, s. n. Sulă lungă de metal sau de lemn întrebuințată la confecționarea opincilor, la desfundat luleaua etc.; sulac. – Ngr. suvlaki.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
SUVAC ~ce n. pop. rar Sulă lungă folosită, mai ales, la confecționarea opincilor. /<ngr. suvlake, ucr. sugak
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
suvac n. Mold. undrea ciobănească. [V. suveică].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
suvác n., pl. urĭ saŭ și e (ngr. suvláki, frigăruĭe, dim. d. súvla, sugla, frigare, suvli, sugli, sulă, d. lat. súbula, sulă. V. sulă). Sulă mare (de lemn saŭ de corn): își desfundă pipa cu suvacu (Sadov. Săman. 3, 1035) Trans. Vergeaŭa (arbiu) cu care băĭețiĭ împing măduva de soc din pușcoace. – În est și suhác, în Trans. și sulhac.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
suvac s. n., pl. suvace
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
suvac s. n., pl. suvace
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N2) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
suvac, suvacesubstantiv neutru
-
- După ce-și desfundă pipa cu suvacul, și-o umplu tacticos cu tutun. SADOVEANU, O. III 332. DLRLC
- Chimiru-i lat de-o palmă domnească, de care atîrna tot felul de bricege, de stricnele, de suvace și de andrele, îi dădeau o înfățișare deosebită. HOGAȘ, H. 26. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '09 DEX '98
- suvlaki DLRM