11 definiții pentru surghiunire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SURGHIUNIRE, surghiuniri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a surghiuni și rezultatul ei; exil, deportare, pribegie, surghiun. – V. surghiuni.

surghiunire sf [At: (a. 1782) ȘIO II1, 330 / V: (înv) ~gun~ / Pl: ~ri / E: surghiuni] 1 (Îvp) Exilare (1). 2 (Pex) Deportare. 3 (Fig; înv) Alungare (3). 4 (Îvr) Exil (2).

SURGHIUNIRE, surghiuniri, s. f. Acțiunea de a surghiuni și rezultatul ei; exil, deportare, pribegie, surghiun. – V. surghiuni.

SURGHIUNIRE, surghiuniri, s. f. (Astăzi rar) Acțiunea de a surghiuni și rezultatul ei; surghiun, exilare. ♦ Fig. Izgonire. După surghiunirea fetei celei mari, dobîndise împăratul altă fată. ISPIRESCU, L. 391.

SURGUNIRE s. f. v. surghiunire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

surghiunire (înv.) s. f., g.-d. art. surghiunirii; pl. surghiuniri

surghiunire (înv.) s. f., g.-d. art. surghiunirii; pl. surghiuniri

surghiunire s. f., g.-d. art. surghiunirii; pl. surghiuniri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SURGHIUNIRE s. (JUR.) 1. alungare, exilare, gonire, izgonire, ostracizare, proscriere, (livr.) relegare, relegație. (~ cuiva din patria sa.) 2. v. exil. 3. v. deportare.

SURGHIUNIRE s. (JUR.) 1. alungare, exilare, gonire, izgonire, ostracizare, proscriere, (livr.) relegare, relegație. (~ cuiva din patria sa.) 2. exil, exilare, pribegie, surghiun, (astăzi rar) proscriere, proscripție, (înv.) străinătate, surghiunie, surgunlîc, urgie, zatocenie. (A luat calea ~.) 3. deportare, surghiun, (înv.) surghiunie, surgunlîc. (~ cuiva în urma unei condamnări.)

Intrare: surghiunire
surghiunire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surghiunire
  • surghiunirea
plural
  • surghiuniri
  • surghiunirile
genitiv-dativ singular
  • surghiuniri
  • surghiunirii
plural
  • surghiuniri
  • surghiunirilor
vocativ singular
plural
surgunire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surgunire
  • surgunirea
plural
  • surguniri
  • surgunirile
genitiv-dativ singular
  • surguniri
  • surgunirii
plural
  • surguniri
  • surgunirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

surghiunire, surghiunirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi surghiuni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.