6 definiții pentru supraînălțare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUPRAÎNĂLȚARE, supraînălțări, s. f. Amenajare a unei șosele sau a unei căi ferate astfel încât să se asigure în curbe stabilitatea vehiculelor prin compensarea forței centrifuge care se exercită asupra acestora. [Pr.: -pra-î-] – Supra1- + înălțare.

SUPRAÎNĂLȚARE, supraînălțări, s. f. Amenajare a unei șosele sau a unei căi ferate astfel încât să se asigure în curbe stabilitatea vehiculelor prin compensarea forței centrifuge care se exercită asupra acestora. [Pr.: -pra-î-] – Supra1- + înălțare.

supraînălțare sf [At: DN3 / Pl: ări / E: supraînălța] 1 Ridicare a nivelului unui drum, al unei căi ferate etc. 2 Diferență de nivel între cele două margini ale unei șosele sau căi ferate în curbă. 3 Mărire a săgeții unui arc de boltă prin așezarea capetelor arcului deasupra nivelului zidurilor de sprijin.

SUPRAÎNĂLȚARE s.f. 1. Acțiunea de a supraînălța și rezultatul ei. ♦ Diferență de nivel între cele două margini ale unei șosele sau căi ferate în curbă pentru diminuarea sau anularea forței centrifuge. 2. (Constr.) Mărire a săgeții unui arc de boltă prin așezarea capetelor arcului deasupra nivelului zidurilor de sprijin. [< supraînălța].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

supraînălțare (desp. su-pra-) s. f., g.-d. art. supraînălțării; pl. supraînălțări

supraînălțare (su-pra-) s. f., g.-d. art. supraînălțării; pl. supraînălțări

supraînălțare s. f. (sil. -pra-) → înălțare

Intrare: supraînălțare
supraînălțare substantiv feminin
  • silabație: su-pra- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • supraînălțare
  • supraînălțarea
plural
  • supraînălțări
  • supraînălțările
genitiv-dativ singular
  • supraînălțări
  • supraînălțării
plural
  • supraînălțări
  • supraînălțărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

supraînălțare, supraînălțărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a supraînălța și rezultatul ei. DN
    • 1.1. Amenajare a unei șosele sau a unei căi ferate astfel încât să se asigure în curbe stabilitatea vehiculelor prin compensarea forței centrifuge care se exercită asupra acestora. DEX '09 DEX '98
      • diferențiere Diferență de nivel între cele două margini ale unei șosele sau căi ferate în curbă pentru diminuarea sau anularea forței centrifuge. DN
    • 1.2. construcții Mărire a săgeții unui arc de boltă prin așezarea capetelor arcului deasupra nivelului zidurilor de sprijin. DN
etimologie:
  • Supra- + înălțare DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.