SUPLICĂ, suplici, s. f. (Înv. și reg.) Cerere, jalbă, plângere. – Din fr. supplique, germ. Supplik, it. supplica.

suplică [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ici, (rar) ~ice / E: fr supplique] 1 sf (Îrg) Cerere scrisă pentru obținerea unor drepturi și favoruri Vz arzmagzar, magzar. 2 sf (Pex; rar) Rugăminte. 3 a (Îvr) Rugător.

SUPLICĂ, suplici, s. f. (Înv.) Cerere, jalbă, plângere. – Din fr. supplique, germ. Supplik, it. supplica.

SUPLICĂ, suplici, s. f. (Învechit) Cerere, jalbă, plîngere. Advocatul ce l-ați avut era un ignorant... Să vă fac eu o suplică cu litere latine. NEGRUZZI, S. I 281.

suplică f. cerere de grație, de favoare.

*súplică f., pl. ĭ și e (it. supplica, d. supplicare, a ruga cu umilință saŭ cu insistență; fr. supplique. V. su-plec, ex-plic). Rar. Hîrtie care conține o cerere saŭ o rugăminte adresată uneĭ autoritățĭ. – Ob. petițiune, cerere.

suplică (înv., reg.) (desp. su-pli-) s. f., g.-d. art. suplicii; pl. suplici

suplică (înv., reg.) (su-pli-) s. f., g.-d. art. suplicii; pl. suplici

suplică s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. suplicii; pl. suplici

suplică, -ci.

SUPLICĂ s. (IST.) (înv.) arzmagzar, magzar. (~ adresată curții otomane.)

SUPLICĂ s. v. cerere, petiție, plângere, reclamație.

SUPLICĂ s. (IST.) (înv.) arzmagzar, magzar. (~ adresată curții otomane.)

suplică s. v. CERERE. PETIȚIE. PLÎNGERE. RECLAMAȚIE.