SULTANINĂ s.f. Soi de viță de vie cultivată pentru stafide. [< germ. Sultanine].

SULTANINĂ s. f. soi de viță de vie cultivată pentru stafide. (< fr. sultanine, germ. Sultanine)

SULTANINĂ ~e f. Soi de viță de vie din care se fac stafide. [G.-D. sultaninei] /<turc. sültani, fr. sultanine, germ. Sultanine

SULTANIN, -Ă, sultanini, -e, adj., s. f., s. m. 1. Adj. (Despre fructe, legume) De cea mai bună calitate, de soi. 2. S. f. Soi de viță-de-vie cultivat pentru producerea stafidelor. 3. S. m. Veche monedă turcească de aur. – Din tc. sültani, fr. sultanine.

sultanin, ~ă [At: ȘINCAI, HR. II, 308 / 5 / Pl: ~i, ~e / E: tc sültani, fr sultanine, ger Sultanine] 1 a (Îdt; d. fructe, legume etc.) Care este de cea mai bună caliatate. 2 sf (Îdt) Soi de viță de vie cu boabe (negre), fără semințe, cultivat pentru producerea stafidelor. 3 sn Monedă veche turcescă, de aur Si: galben (25) sultănesc.

SULTANIN, -Ă, sultanini, -e, adj., subst. 1. Adj. (Despre fructe, legume) De cea mai bună calitate, de soi. 2. S. f. Soi de viță de vie cultivat pentru producerea stafidelor. 3. S. m. Veche monedă turcească de aur. – Din tc. sültani, fr. sultanine.

sultanină (varietate de viță-de-vie) s. f., g.-d. art. sultaninei

sultanină (viță-de-vie) s. f., g.-d. art. sultaninei

sultanină (viță de vie) s. f., g.-d. art. sultaninei