subțietate sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / P: ~ți-e~ / V: supț~ / Pl: ~tăți / E: subția + -etate] (Înv) 1 Subțirime (1). 2 Calitatea de a avea grosime mică. 3 Calitatea de a fi fin, delicat, slab. 4 (Ccr) Parte a corpului care are această calitate. 5 (Fig) Subțirime (13). 6 (Lpl) Subtilități (4).

supțietate sf vz subțietate

SUBȚIETATE s. v. subțirime.

subțietate s. v. SUBȚIRIME.

subțietate, subțietăți, s.f. (înv.) 1. subțirime. 2. calitatea de a avea grăsime mică, de a fi fin, delicat, slab; parte a corpului care are această calitate. 3. (fig.) calitatea de a fi subțire; finețe, distincție, rafinament, subțiime. 4. (la pl.) subtilități.