10 definiții pentru sublimare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SUBLIMARE, sublimări, s. f. Faptul de a sublima. – V. sublima.
SUBLIMARE, sublimări, s. f. Faptul de a sublima. – V. sublima.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
sublimare sf [At: POLIZU / Pl: ~mări / E: sublima] 1 Transformare (prin încălzire) direct din stare solidă în stare de vapori, fără a trece prin faza lichidă Si: (înv) sublimație (1). 2 (Fig) Transformare în ceva superior. 3 (Rar; pex) Înnobilare. 4 (Pex) Purificare. 5 (Psa) Deviere a energiei psihice izvorâte din tendințe instinctuale (sexuale) și egoiste, spre atingerea unor scopuri înalte și altruiste Si: (rar) sublimație (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBLIMARE, sublimări, s. f. Acțiunea de a sublima și rezultatul ei.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBLIMARE s.f. Acțiunea de a sublima și rezultatul ei. ♦ Deplasare a energiei izvorîte din porniri instinctuale și egoiste spre atingerea unor scopuri altruiste și spirituale. [< sublima].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*sublimațiúne f. (lat. sublimátio -ónis). Acțiunea de a sublima: sublimațiunea mercuruluĭ. – Și -áție și -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sublimare (desp. su-bli-) s. f., g.-d. art. sublimării; pl. sublimări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sublimare (su-bli-) s. f., g.-d. art. sublimării; pl. sublimări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sublimare s. f. (sil. -bli-), g.-d. art. sublimării; pl. sublimări corectat(ă)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SUBLIMARE s. 1. (CHIM.) (înv.) sublimație. (~ unei substanțe.) 2. (în psihanaliză) (rar) sublimație. (~ unor instincte.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SUBLIMARE s. 1. (CHIM.) (înv.) sublimație. (~ unei substanțe.) 2. (în psihanaliză) (rar) sublimație. (~ unor instincte.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: su-bli-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
sublimare, sublimărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a sublima. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: sublimație
- 1.1. Deplasare a energiei izvorâte din porniri instinctuale și egoiste spre atingerea unor scopuri altruiste și spirituale. DN
-
etimologie:
- sublima DEX '09 DEX '98 DN