2 definiții pentru stăciunare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
stăciuna vt [At: ALRM II/I h 280 / Pzi: ~nez, ~un / E: ns cf tăciuna] (Mar; Trs; c.i. lumânări sau lămpi cu petrol) A tăia partea arsă din fitil Si: (reg) a mucări.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
stăciuna, stăciunez și stăciun, vb. I (reg.; despre lumânări sau lămpi cu petrol) a tăia partea arsă din fitil; a mucări.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: stăciunare
stăciunare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |