opțiuni
  • info

19 definiții pentru stuc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STUC s. n. 1. Material de construcție format din mortar și ipsos amestecat cu gelatină, clei și (uneori) cu coloranți minerali, care prin uscare și lustruire capătă aspectul marmurei. 2. Material, sub formă de pastă, folosit pentru decorații arhitectonice, care se prepară dintr-un amestec de var stins vechi, praf de marmură și praf de cretă. [Var.: (înv.) ștuc s. n.] – Din it. stucco, germ. Stuck, fr. stuc.

STUC s. n. 1. Material de construcție format din mortar și ipsos amestecat cu gelatină, clei și (uneori) cu coloranți minerali, care prin uscare și lustruire capătă aspectul marmurei. 2. Material, sub formă de pastă, folosit pentru decorații arhitectonice, care se prepară dintr-un amestec de var stins vechi, praf de marmură și praf de cretă. [Var.: (înv.) ștuc s. n.] – Din it. stucco, germ. Stuck, fr. stuc.

stuc1 sn [At: AR (1835), 471/12 / V: (înv) stiuc, șt~ / Pl: ~uri / E: fr stuc, it stucco, ger Stuck] 1 Material preparat dintr-un amestec de var stins, praf de marmură și praf de cretă, folosit în decorațiile arhitectonice Si: (rar) stucaj (1), stucărie (1). 2 (Pex) Decorație arhitectonică din astfel de material Si: (rar) stucaj (2), stucărie (2), (înv) mermer.

STUC s. n. Mortar de ipsos amestecat cu praf de piatră și cu clei, căpătînd prin uscare și lustruire aspectul marmurei; se întrebuințează la acoperirea zidurilor interioare, la executarea ornamentelor de arhitectură etc. Salonul în care intrară cei doi musafiri era în stil oriental. Tavan cu ornamente florale în stuc alb, pereți văruiți, șaluri turcești pe pereți. CĂLINESCU, N. 9. – Variantă: ștuc (C. PETRESCU, R. DR. 199) s. n.

STUC s.n. Mortar de ipsos amestecat cu praf de marmură, clei și diverse substanțe colorante, care prin uscare și lustruire devine asemănător marmurii. [Var. ștuc s.n. / cf. it. stucco, fr. stuc].

STUC s. n. mortar de ipsos cu praf de marmură, clei și diverse substanțe colorante, care prin uscare și lustruire imită marmura. (< it. stucco, germ. Stuck, fr. stuc)

STUC ~uri n. Amestec de ipsos cu praf de marmură, clei și substanțe minerale colorante, care, prin uscare și lustruire, capătă aspectul marmurii. /<fr. stuc, it. stucco, germ. Stuck

stuc n. tencueală de ghips ce imitează marmura.

*stuc n., pl. urĭ (it. stucco). Un fel de tencuĭală (compusă de obiceĭ din var stins și din praf de marmură și cretă) care imitează marmura.

ȘTUC s. n. v. stuc.

stiuc1 sn vz stuc1 corectat(ă)

ștuc2 sn vz stuc

ȘTUC s.n. v. stuc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!stuc s. n., (stucaturi) pl. stucuri

stuc s. n.

stuc s. n., pl. stucuri

stuc

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STUC s. (CONSTR.) (înv.) mermer. (Decorație arhitectonică din ~.)

STUC s. (CONSTR.) (înv.) mermer. (Decorație arhitectonică din ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

stuc (-curi), s. n. – Material folosit în decorații arhitectonice; decorație arhitectonică. – Var. ștuc, și der. Fr. stuc. – Der. stuca, vb. (a orna cu stuc); stucatură, s. f., din it. stuccatura. – Var. din germ. Stuck (Borcea 213).

Intrare: stuc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stuc
  • stucul
  • stucu‑
plural
  • stucuri
  • stucurile
genitiv-dativ singular
  • stuc
  • stucului
plural
  • stucuri
  • stucurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștuc
  • ștucul
  • ștucu‑
plural
  • ștucuri
  • ștucurile
genitiv-dativ singular
  • ștuc
  • ștucului
plural
  • ștucuri
  • ștucurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stuc, stucurisubstantiv neutru

  • 1. Material de construcție format din mortar și ipsos amestecat cu gelatină, clei și (uneori) cu coloranți minerali, care prin uscare și lustruire capătă aspectul marmurei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Salonul în care intrară cei doi musafiri era în stil oriental. Tavan cu ornamente florale în stuc alb, pereți văruiți, șaluri turcești pe pereți. CĂLINESCU, N. 9. DLRLC
  • 2. Material, sub formă de pastă, folosit pentru decorații arhitectonice, care se prepară dintr-un amestec de var stins vechi, praf de marmură și praf de cretă. DEX '09 DEX '98
    sinonime: mermer
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.