O definiție pentru strănicire
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STRĂNICI vb. v. călători, colinda, cutreiera, peregrina, umbla, voiaja.
Intrare: strănicire
strănicire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |