5 definiții pentru struțușor (plantă)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
struțușor [At: CADE / Pl: (1-2) ~oare, (3-5) ~i / E: struț1 + -ușor] 1-2 sn (Trs; Buc; șhp) Struțișor (1-2). 3 sm (Lpl) Mică plantă erbacee cu tulpina târâtoare, scurtă, cu frunzele dispuse în spirală, care crește pe stânci și în pășunile pietroase din regiunea alpină și subalpină Si: (reg) motocei, struțișori (3) (Sellaginella selaginoides). 4 sm (Bot; lpl) Selaginella helvetica. 5 sm (Bot; reg) Brădișor (7) (Lycopodium selago).
STRUȚUȘOR1, struțușori, s. m. (Bot.) Brădișor (2).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRUȚUȘOR2, struțușori, s. m. (Bot.) Brădișor (2).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STRUȚUȘOR s. v. brădișor, buchețel, cornișor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
struțușor s. v. BRĂDIȘOR. BUCHEȚEL. CORNIȘOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: struțușor (plantă)
struțușor1 (pl. -i) substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)