O definiție pentru strungălit
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
strungăli, strungălesc, vb. IV (reg.; despre obiecte) a sfredeli, a găuri, a perfora.
Intrare: strungălit
strungălit participiu
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)