treflă sf [At: STAMATI, D. / V: (îvr) ~fă / Pl: ~le / E: fr trèfle, ger Treff] 1 Una dintre cele patru culori ale cărților de joc, reprezentată printr-un semn de culoare neagră, în forma frunzei de trifoi Si: (înv) spatie. 2 Găitan de bumbac, de mătase etc. cusut ca podoabă, în formă de frunză de trifoi, la unele haine (în special la uniformele militare din trecut). 3 (Pex) Cusătură făcută în treflă (2). 4 (Teh) Rozetă cu trei sau patru aripi, cu ajutorul căreia se acționează cilindrul unui laminator. 5 (Aht) Ornament compus din trei cercuri care se întretaie. 6 (Mrn) Dispozitiv special de legătură atașat la colțul inferior al velelor pătrate. 7 Încrucișare suprapusă de șosele. 8 Pasaj denivelat.

treflă (stradală) s. f. (circ.) Pasaj (denivelat), de obicei de forma unui trifoi cu patru foi ◊ „La suprafață, circulația vehiculelor, în sensul Calea Moșilor – Șoseaua Colentina și invers, a fost concepută a se realiza la nivelul rutier actual, cu posibilități fluente de angajare în toate direcțiile prin trefle stradale speciale.” Sc. 11 I 78 p. 1 (din fr. croisement/carrefour en trèfle, sau, prin elipsă, trèfle; DMC 1960; DN, DEX – alt sens, DN3)