8 definiții pentru stivuire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STIVUIRE, stivuiri, s. f. Acțiunea de a stivui; stivare. – V. stivui.
STIVUIRE, stivuiri, s. f. Acțiunea de a stivui; stivare. – V. stivui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stivuire sf [At: PREV. ACCID. 38 / Pl: ~ri / E: stivui] (Cu privire la materiale, obiecte etc. de același fel) Așezare în mod ordonat în stive (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STIVUIRE, stivuiri, s. f. Acțiunea de a stivui. Stivuirea lemnelor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
stivuire s. f., g.-d. art. stivuirii; pl. stivuiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
stivuire s. f., g.-d. art. stivuirii; pl. stivuiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stivuire s. f., g.-d. art. stivuirii; pl. stivuiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STIVUIRE s. (rar) stivaj, stivare. (~ lăzilor.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STIVUIRE s. (rar) stivaj, stivare. (~ lăzilor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
stivuire, stivuirisubstantiv feminin
-
- Stivuirea lemnelor. DLRLC
-
etimologie:
- stivui DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.