3 definiții pentru statutat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
statuta vt [At: ROMÂNIA LITERARĂ, 1969, nr. 21, 7/3 / Pzi: ~tez / E: statut] A statua (printr-un statut (1)).
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
statuta vb., ind. prez. 1 sg. statutez, 3 sg. și pl. statutează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STATUTA vb. v. statua.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: statutat
statutat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
statutare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)