STATICĂ s. f. (În opoziție cu dinamică) Ramură a mecanicii care studiază condițiile de echilibru ale corpurilor supuse sistemelor de forțe. Statica construcțiilor. ◊ Statica lichidelor = hidrostatica. Statica gazelor = aerostatica. Statica grafică = capitol al staticii care se ocupă cu rezolvarea pe cale grafică a problemelor.

STATICĂ s.f. Ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul echilibrului corpurilor. ◊ Statică grafică = capitol al staticii care se ocupă cu rezolvarea problemelor pe cale grafică; statica fluidelor = hidrostatică; statica construcțiilor = disciplină care studiază metodele de calcul pentru determinarea eforturilor și a deformațiilor sistemelor de bare. [Gen. -cii. / cf. fr. statique].

STATICĂ f. Ramură a fizicii care are drept obiect de studiu echilibrul sistemelor de forțe. ◊ ~a lichidelor hidrostatică. ~a gazelor aerostatică. /<fr. statique, germ. Statik, statisch

statică f. partea mecanicei care are de obiect legile de echilibru ale corpurilor solide.

static, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr statique] 1 sf Ramură a mecanicii care studiază sistemele de forțe în vederea stabilirii condițiilor de echilibru ale corpurilor aflate în stare de repaus sau de mișcare. 2 sf (Îs) ~a lichidelor Hidrostatică (3). 3 sf (Îs) ~a gazelor Aerostatică (1). 4 sf (Îs) ~a grafică Capitol al staticii (1) care se ocupă de rezolvarea pe cale grafică a problemelor. 5 sf (Îs) ~a construcțiilor Disciplină care studiază metodele de calcul pentru determinarea eforturilor și a deformațiilor sistemelor de bare. 6 sf (Med; pex) Stare de echilibru. 7 a Care se referă la echilibrul forțelor. 8 a Care aparține staticii (1). 9 a Privitor la statistică (1). 10 a (Îs) Electricitate ~ă Sarcină electrică invariabilă a unui corp în care nu se dezvoltă căldură din cauza stării sale electrice. 11 a (Îs) Încercare ~ă Încercare mecanică la care forța exterioară se aplică încet, progresiv, uniform și în același sens. 12 a (Îs) Presiune ~ă Presiune interioară a unui fluid care curge, indicată de un instrument de măsură care se mișcă cu aceeași viteză cu fluidul. 13 a (Fzl; îs) Simț ~ Simț care ne orientează asupra orientării corpului și a părților lui în repaus, datorită impresiilor care ne vin de la mușchi, tendoane și articulații. 14-15 a, av (Îoc dinamic) În nemișcare Si: fix (1), imobil, înțepenit, rigid. 16-17 snf, a (Ceea ce este) lipsit de dinamism Si: fix (4), imobil, înțepenit, rigid. 18 a (Îs) Natură ~ă Natură moartă. 19-20 a, av (Rar; d. metode de studiu, d. puncte de vedere etc.; îoc dinamic, istoric) Sincronic (3).

STATIC¹, -Ă I. adj. 1. referitor la echilibrul forțelor, la statică. 2. în nemișcare, lipsit de dinamism; pasiv; imuabil. II. s. f. ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul echilibrului corpurilor. ♦ statica grafică = capitol al staticii care se ocupă cu rezolvarea problemelor pe cale grafică; statica fluidelor = hidrostatică; statica gazelor = aerostatică; statica construcțiilor = disciplină care studiază metodele de calcul pentru determinarea eforturilor și a deformațiilor sistemelor de bare. (< fr. statique)

statică s. f., g.-d. art. staticii

statică s. f., g.-d. art. staticii

statică s. f., g.-d. art. staticii

STATICĂ s. 1. (FIZ.) statica gazelor v. aerostatică. 2. (MEC.) statica lichidelor v. hidrostatică.

STATICĂ s. v. echilibru.

STATICĂ s. 1. (FIZ.) statica gazelor = aerostatică. 2. (MEC.) statica lichidelor = hidrostatică.

statică s. v. ECHILIBRU.