16 definiții pentru stanță
din care- explicative (9)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STANȚĂ1, stanțe, s. f. Strofă cu înțeles deplin, alcătuită din opt versuri cu o anumită schemă de rimă și formând o unitate ritmică. ♦ (La pl.) Poezie scrisă cu tipul de strofă definit mai sus; p. gener. poezie. – Din fr. stance, it. stanza.
STANȚĂ1, stanțe, s. f. Strofă cu înțeles deplin, alcătuită din opt versuri cu o anumită schemă de rimă și formând o unitate ritmică. ♦ (La pl.) Poezie scrisă cu tipul de strofă definit mai sus; p. gener. poezie. – Din fr. stance, it. stanza.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
stanță1 sf [At: HELIADE, O. 354 / V: ~ție (Pl: stănții) / Pl: ~țe / E: it stanza] 1 (Înv) Cameră (1). 2 Strofă care are un înțeles de sine stătător și deplin, alcătuită dintr-un număr determinat de versuri, de obicei opt, cu o anumită schemă de rimă și formând o unitate ritmică. 3 (Lpl) Poezie scrisă în stanțe (2). 4 (Pgn) Poezie. 5 (Nav) Grindă de lemn dispusă de-a lungul parapetului sau balustradei unei punți descoperite, pe care se așază o încărcătură, în scopul de a o fixa Si: stâlp (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STANȚĂ2, stanțe, s. f. Strofă, avînd un înțeles deplin, alcătuită dintr-un număr determinat de versuri a căror ordine, măsură și rimă sînt supuse unor anumite reguli. O, Muza mea... Nu ți-a intrat cumva-n pantof O pietricică? (De-aceea-mi iese șchiop și mic Un vers, în fiecare stanță). TOPÎRCEANU, P. 196. ♦ (La pl.) Poezie scrisă în strofele descrise mai sus. Crinii pe care aleasa inimii îi purta în cunună ori în centură, se vor desfoia etern, de-a lungul stanțelor nemuritoare. GALACTION, O. I 341. Mă lăsasem la o lină reverie, recitînd încet niște stanțe d-ale lui Anacreon. NEGRUZZI, S. I 223.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STANȚĂ2 s.f. Strofă alcătuită dintr-un număr determinat de versuri, care are un înțeles complet. ♦ (la pl.) Poezie scrisă în strofele descrise mai sus. [Cf. fr. stance, it. stanza].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STANȚĂ s. f. strofă dintr-un număr determinat de versuri, care are un înțeles complet. ◊ (pl.) poezie scrisă în astfel de strofe; (p. ext.) poezie. (< fr. stance, it. stanza)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
STANȚĂ ~e f. Strofă cu înțeles de sine stătător, alcătuită din opt versuri. /<it. stanza
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stanță f. strofă (în elegie), octavă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*stanță f., pl. e (fr. stance, d. it. stanza, cameră, locuință, stolă, d. stare, a sta. V. di-, in, pre-, re- și substanță). Strofă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stanție1 sf vz stanță1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
stanță s. f., g.-d. art. stanței; pl. stanțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
stanță s. f., g.-d. art. stanței; pl. stanțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stanță s. f., g.-d. art. stanței; pl. stanțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stanță
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STANȚĂ s. v. cameră, încăpere, odaie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stanță s. v. CAMERĂ. ÎNCĂPERE. ODAIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
STANȚĂ (< it. stanza, strofă) Strofă, unitară ca înțeles, folosită de poeții Renașterii italiene, ale cărei versuri variază ca număr de la trei versuri pînă la douăzeci, ele avînd o anumită rimă. Ea apare ca o perioadă poetică simetric întocmită. Ex. Trudit apoi m-am așezat pe-o stîncă. La capătul călătoriei mele Se deschidea prăpastia adîncă Și străbătînd a norilor perdele Cu-nveninate ace de lumină Sclipeau în întuneric, șapte stele. (G. TOPÎRCEANU, Infernul. Stanțe apocrife la Divina Comedie)
- sursa: MDTL (1979)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
stanță, stanțesubstantiv feminin
- 1. Strofă cu înțeles deplin, alcătuită din opt versuri cu o anumită schemă de rimă și formând o unitate ritmică. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- O, Muza mea... Nu ți-a intrat cumva-n pantof O pietricică? (De-aceea-mi iese șchiop și mic Un vers, în fiecare stanță). TOPÎRCEANU, P. 196. DLRLC
- 1.1. Poezie scrisă cu tipul de strofă definit mai sus. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Crinii pe care aleasa inimii îi purta în cunună ori în centură, se vor desfoia etern, de-a lungul stanțelor nemuritoare. GALACTION, O. I 341. DLRLC
- Mă lăsasem la o lină reverie, recitînd încet niște stanțe d-ale lui Anacreon. NEGRUZZI, S. I 223. DLRLC
- 1.1.1. Poezie. DEX '09sinonime: poezie
-
-
etimologie:
- stance DEX '09 DEX '98 DN
- stanza DEX '09 DEX '98 DN