stanog n. Mold. 1. barieră de lemn ce desparte vitele în staul spre a nu se bate ori împunge; 2. priponul calului. [Origină necunoscută].

stanóg și stănóg n., pl. oage, stanoágă și stănoágă f., pl. e (rus. stanók, dim d. stan, stațiune. V. stînă). Primez orĭ barieră de lemn (o prăjină groasă atîrnată de lanțurĭ) care desparte caiĭ (saŭ alte vite) în grajd. – În Dor. și „stîlp”: stânogu, groapa funia și tot (p. spînzurătoare). Neam. Rom. Pop. 2, 336. V. răzlog.