STADIMETRU, stadimetre, s. n. Instrument topografic optic pentru măsurarea indirectă a distanțelor dintre două puncte terestre. – Din fr. stadimétre.

stadimetru sn [At: LTR² / Pl: ~re / E: fr stadimètre] Instrument topografic optic, care servește la măsurarea indirectă a distanțelor dintre două puncte terestre Si: celerimetru, taheometru, tahimetru.

STADIMETRU, stadimetre, s. n. Instrument topografic pentru măsurarea indirectă a distanțelor dintre două puncte terestre. – Din fr. stadimètre.

STADIMETRU, stadimetre, s. n. Instrument topografic pentru măsurarea indirectă a distanțelor dintre două puncte.

STADIMETRU s.n. Instrument folosit în ridicările topografice efectuate prin metoda stadimetriei; tahimetru. [< fr. stadiomètre].

STADIMETRU s. n. instrument pentru ridicări topografice efectuate prin metoda stadimetriei; taheometru. (< fr. stadimètre)

STADIMETRU ~e n. geol. Instrument geodezic pentru determinarea pe cale optică a distanțelor și a diferențelor de nivel de pe teren; tahimetru. /<fr. stadimetre

stadimetru (desp. -me-tru) s. n., art. stadimetrul; pl. stadimetre

stadimetru (-me-tru) s. n., art. stadimetrul; pl. stadimetre

stadimetru s. n. (sil. -tru), art. stadimetrul; pl. stadimetre

STADIMETRU s. (TOP.) celerimetru, taheometru.

STADIMETRU s. (TOP.) celerimetru, taheometru, tahimetru.

STADI- „distanță, spațiu”. ◊ gr. stadia „miră, stadie” > fr. stadi-, engl. stadi- > rom. stadi-. □ ~metrie (v. -metrie₁), s. f., măsurare indirectă a distanțelor cu ajutorul tahimetrului; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument folosit în ridicările topografice efectuate prin metoda stadimetriei.