2 definiții pentru spondil (vertebră)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SPONDIL s.m. 1. Gen de moluște marine comestibile, înrudite cu stridia. 2. Gen de coleoptere cu coarne lungi. // s.n. Vertebră. [< fr. spondyle, cf. gr. spondylos – vertebră].
SPONDIL1 s. m. 1. veche denumire a vertebrelor. 2. gen de moluscă bivalvă, comestibilă, înrudită cu stridia, fixată pe rocile din mările calde. 3. gen de coleoptere cu coarne lungi. (< fr. spondyle, lat. spondylus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: spondil (vertebră)
spondil3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
spondil, spondilesubstantiv neutru
- 1. Vertebră. DNsinonime: vertebră
etimologie:
- spondyle DN