7 definiții pentru spoitoare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SPOITOR, -OARE, spoitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu spoitul1 (vaselor de aramă). 2. S. n. (Reg.) Bidinea. [Pr.: spo-i-] – Spoi + suf. -tor. modificată
spoitor, ~oare [At: (a. 1705) IORGA, S. D. 362 / P: spo-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: spoi + -tor] 1 smf Persoană care se ocupă cu cositoritul vaselor. 2 smf Țigan care se ocupă cu cositoritul vaselor. 3 smf (Pgn) Țigan. 4 sm (Rar) Zugrav. 5 snf (Trs; Olt) Bidinea. 6 snf (Reg; îs) ~ mic Pensulă. 7 sm (Bot; reg; lpl) Pejmă (Amberboa moschata).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPOITOR, -OARE, spoitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu spoitul1 (vaselor de bucătărie). 2. S. n. (Reg.) Bidinea. [Pr.: spo-i-] – Spoi + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPOITOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care se ocupă cu spoitul vaselor de aramă. /a spoi + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
spoitoare (persoană) (desp. spo-i-) s. f., g.-d. art. spoitoarei; pl. spoitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
spoitoare (persoană) (spo-i-) s. f., g.-d. art. spoitoarei; pl. spoitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
spoitoare (persoană) s. f. (sil. spo-i-), g.-d. art. spoitoarei; pl. spoitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: spo-i-
substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
spoitor, spoitorisubstantiv masculin spoitoare, spoitoaresubstantiv feminin
etimologie:
- Spoi + sufix -tor. DEX '98