speteală² sf [At: ALRM SN III h 986 / V: ~eauă / Pl: ~ele / E: spată¹ + -eală] (Trs) Platcă la cămașa bărbătească Si: spetează (1), (reg) spetele.

speteală¹ sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~eli / E: speti + -eală] 1 (Mai ales d. animale) Îndoire a spinării ca urmare a căratului unor poveri prea mari sau din cauza unor lovituri putenice. 2 (Spc) Boală la animalele de tracțiune, provenită dintr-un efort prea mare, care constă în întinderea peste măsură a ligamentelor și a țesuturilor de la spinare și care se manifestă prin șchiopătări, mers greoi etc. Si: spetire (1), spetitură (1). 3 (Pex) Durere acută în regiunea lombară, la oameni și la animale, provenită dintr-un efort prea mare Si: spetire (2), spetitură (2).

SPETEALĂ, speteli, s. f. Boală la animalele de tracțiune, care constă în întinderea peste măsură a ligamentelor și țesuturilor de la spinare și care se manifestă prin șchiopătări, mers greoi etc.; p. ext. (la oameni și la animale) durere acută în regiunea lombară (provenită din cauza unui efort prea mare). Speteala e o durere în partea de sus a piciorului, la încheietura lui cu oasele spinării. ȘEZ. IV 128.

SPETEALĂ ~eli f. 1) (la animalele de tracțiune) Înțepenire a țesuturilor musculare de la spate cauzată de un supraefort, care se manifestă prin mers greoi sau șchiopătat. 2) (la oameni) Durere acută în regiunea șalelor din cauza unei munci grele. /a speti + suf. ~eală

speteală f. durere în partea de sus a picioarelor (la cai).

speteálă f., pl. elĭ. Starea animaluluĭ spetit.

speteauă sf vz speteală²

speteală (pop.) s. f., g.-d. art. spetelii; pl. speteli

speteală (pop.) s. f., g.-d. art. spetelii; pl. speteli

speteală s. f., g.-d. art. spetelii; pl. speteli

SPETEALĂ s. v. platcă.

SPETEALĂ s. (MED. VET.) (înv.) spetire, spetitură. (Calul suferă de ~.)

SPETEALĂ s. (MED. VET.) (înv.) spetire, spetitură. (Calul suferă de ~.)

speteală s. v. PLATCĂ.