spetit, ~ă a [At: AMIRAS, LET. III 96/36 / V: (reg) ~edit, (îvr) ~etat / Pl: ~iți, ~e / E: speti] 1 (D. animale de tracțiune) Care are spinarea îndoită, vătămată sau deformată de poveri prea mari sau de lovituri puternice Si: deșelat² (1), istovit, (reg) dăulat, tărnițat. 2 (Spc) Bolnav de speteală¹ (2). 3 (D. oameni) Obosit peste măsură. 4 (D. oameni) Care a muncit până la istovire. 5 (D. oameni) Sleit de puteri.

spetít, -ă adj. Căruĭa ĭ-au ĭeșit spetele (s’a deșelat, s’a gheboșit): cal, om spetit. – La Dos. spátos.