3 definiții pentru solar (seră)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

solar2 (seră) s. n., pl. solare

*solar2 (seră) s. n., pl. solare

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SOLÁR, -Ă, (< fr., lat.) adj., s. n. 1. Care aparține Soarelui, referitor la Soare (ex. activitate s., coroană s., erupție s., furtună s., pete s., timp s., zi s. etc.). ◊ Radiație s. = radiație emisă de Soare, care cuprinde componente din toate domeniile spectrale ale radiației electromagnetice, îndeosebi ale luminii. O parte a r.s. este absorbită de atmosferă, încălzind-o sau ionizând-o, o altă parte (r.s. difuză) este împrăștiată de moleculele aerului sau ale vaporilor de apă, de pulberi etc., iar cea mai mare parte (r.s. directă) ajunge pe suprafața Pământului. Sistemul s. = sistemul planetar. 2. S. n. Solariu.

Intrare: solar (seră)
solar2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • solar
  • solarul
  • solaru‑
plural
  • solare
  • solarele
genitiv-dativ singular
  • solar
  • solarului
plural
  • solare
  • solarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)