SOCIOLINGVISTICĂ s.f. Disciplină care studiază relațiile între limbă, cultură și societate. [Gen. -cii. / cf. fr. sociolinguistique, engl. sociolinguistics, it. sociolinguistica].

SOCIOLINGVISTICĂ f. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul relațiilor dintre limbă, cultură și societate. /<fr. sociolinguistique, engl. sociolinguistics

SOCIOLINGVISTIC, -Ă, sociolingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Domeniu al lingvisticii care studiază covariația sistematică a sistemelor lingvistice și sociale. 2. Adj. Referitor la sociolingvistică (1). [Pr.: -ci-o-] – Din fr. sociolinguistique, engl. sociolinguistics.

sociolingvistic, ~ă [At: L. ROM. 1967, 529 / P: ~ci-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr sociolinguitique, eg sociolinguistics] 1 sf Domeniu al lingvisticii care studiază covariația sistematică a sistemelor lingvistice și sociale. 2 a De sociolingvistică (1).

SOCIOLINGVISTIC, -Ă, sociolingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Domeniu al lingvisticii care studiază covariația sistematică a sistemelor lingvistice și sociale. 2. Adj. De sociolingvistică (1). [Pr.: -ci-o-] – Din fr. sociolinguistique, engl. sociolinguistics.

SOCIOLINGVISTIC, -Ă I. adj. referitor la sociolingvistică. II. s. f. ramură a lingvisticii care studiază relațiile dintre limbă, cultură și societate. (< fr. sociolinguistique, engl. sociolinguistic/s/)

sociolingvistică (desp. -ci-o-) s. f., g.-d. art. sociolingvisticii

sociolingvistică (-ci-o-lin-gvis-) s. f., g.-d. art. sociolingvisticii

sociolingvistică s. f. (sil. -ci-o-), g.-d. art. sociolingvisticii

SOCIOLINGVISTICĂ s. f. (cf. fr. sociolinguistique, it. sociolinguistica, engl. sociolinguistics): ramură a lingvisticii care studiază uzul social al limbii, relațiile dintre limbă, cultură și societate; variația, în același timp, a fenomenelor lingvistice și sociale și, în primul rând, conflictele între limbile culturale sau între graiurile populare; comportamentul comunicativ al indivizilor în societate, bilingvismul, dialectele teritoriale și sociale. În ancheta sociolingvistică se acordă o atenție specială contextului în care are loc comunicarea (colectarea și interpretarea faptelor se face în ansamblurile contextuale ale acestora și în cursul activității umane).