opțiuni

2 definiții pentru smocotire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

smocoti [At: UDRESCU, GL. / V: zm~ / Pzi: ~tesc, smocot / E: ns cf smocăi] 1 vt (Reg; d. puii de animale) A smocăi (4). 2 vt (Mun; d. sugari) A smocăi (5). 3-4 vir (Reg; d. păsări prinse; îf zm~) A se zbate. 5 vi (Reg; d. o parte a corpului omenesc) A zvâcni. 6 vt (Reg; îf zm~) A părui.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

smocoti, smocotesc, vb. IV (reg.) 1. (despre puii de animale) a suge cu lăcomie, zbătându-se; a smocăi. 2. (despre sugari) a mișca buzele imitând suptul. 3. (despre păsări prinse; în forma: zmocoti) a se zbate, a se smuci. 4. (despre o parte a corpului omenesc) a zvâcni. 5. (în forma: zmocoti) a părui.

Intrare: smocotire
smocotire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smocotire
  • smocotirea
plural
  • smocotiri
  • smocotirile
genitiv-dativ singular
  • smocotiri
  • smocotirii
plural
  • smocotiri
  • smocotirilor
vocativ singular —
plural —