SIRMEA s. f. (Mold.) Proprietate, avere. Și bucate . . ., odoară, toate le dedese lui Dumilrașco-Vodă, sirmeua acelui ghenărar, cădzind el într-o greșală. NECULCE. Etimologie: tc. sermaye. Cf. agonisită (2), b l a g ă, bo g ă t a t e, b u c a t e, i o s a g, m a r h ă, p o v i j i e, p r i l e j.