SIRIAN, -Ă, sirieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Siriei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Siriei sau sirienilor (1), privitor la Siria ori la sirieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de sirieni (1). [Pr.: -ri-an] – Siria (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. syrien.

sirian, ~ă [At: VALIAN, V. / P: ~ri-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: Siria + -an cf fr syrien] 1-2 smf Persoană care face parte din populația de bază a Siriei sau care este originară de acolo. 3 smf Siriac (1). 4-5 a Care aparține Siriei sau populației ei. 6-7 a Privitor la Siria sau la populația ei. 8 a Originar din Siria. 9-10 a Siriac (2-3). 11 sf Limbă din familia afro-asiatică, ramura semitică, de origine arabă, vorbită de sirieni (1). 12 sf Siriacă (4).

SIRIAN, -Ă, sirieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Siriei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Siriei sau sirienilor (1), privitor la Siria sau la sirieni; originar din Siria. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de populația Siriei. [Pr.: -ri-an] – Siria (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. syrien.

SIRIAN, -Ă, sirieni, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Siriei.

SIRIAN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Siria. ◊ (s. f.) limbă arabă vorbită în Siria. (< fr. syrien)

SIRIAN¹ ~ană (~eni, ~ene) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Siriei sau este originară din Siria. /Siria n. pr. + suf. ~an

sirian (desp. -ri-an) adj. m., s. m., pl. sirieni (desp. -ri-eni); adj. f., s. f. siriană, pl. siriene

sirian (-ri-an) adj. m., s. m., pl. sirieni (-ri-eni); adj. f., s. f. siriană, pl. siriene

sirian s. m., adj. m. (sil. -ri-an), pl. sirieni (sil. -ri-eni); f. sg. siriană, g.-d. art. sirienei, pl. siriene

SIRIAN s., adj. 1. s. (rar) siriac. 2. adj. (rar) siriac, sirienesc.

SIRIAN s., adj. 1. s. (rar) siriac. 2. adj. (rar) siriac, sirienesc.