sinereză sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ze / E: ngr συναίρεσις, fr synérèse] 1 (Lin) Fenomen fonetic care constă în fuziunea într-un diftong ascendent a două vocale învecinate prin transformarea primei vocale într-o semivocală. 2 Separare a lichidului dintr-un gel în urma depozitării mai îndelungate.

SINEREZĂ, sinereze, s. f. (Lingv.) Fuziune într-un diftong a două vocale (prima din ele devenind semivocală).

SINEREZĂ s.f. 1. (op. diereză) Fuziune a două vocale într-un diftong; sinizeză; crasă. 2. Separarea lichidului dintr-un gel în urma unei depozitări mai îndelungate. [Cf. fr. synérèse, gr. synairesis].

SINEREZĂ s. f. 1. fuziune a două vocale într-un diftong ascendent prin transformarea primei vocale în semivocală. 2. separare a lichidului dintr-un gel în urma unei depozitări mai îndelungate; separare a zerului de coagul. (< fr. synérèse, lat., gr. synairesis)

SINEREZĂ ~e f. lingv. Fenomen care constă în contopirea a două vocale învecinate într-un diftong. /<lat. synaeresis, fr. synérese

sinereză f. Gram. contracțiune a două vocale într’un diftong.

*sineréză f., pl. e (vgr. sýnairesis, d. sýn, împreună, și airéo, ĭaŭ. V. diereză, erezie). Gram. Contracțiune în corpu unuĭ cuvînt, ca: maĭ d. lat. magis.

sinereză s. f., g.-d. art. sinerezei; pl. sinereze

sinereză s. f., g.-d. art. sinerezei; pl. sinereze

sinereză s. f., g.-d. art. sinerezei; pl. sinereze

SINEREZĂ s. f. (cf. fr. synérèse, lat. synaeresis, gr. synairesis < synarein „a contracta”): fuziune a două vocale într-un diftong ascendent, prima dintre ele devenind semivocală; transformare a unui hiat într-un diftong. Astfel, de la pronunțarea veche, în trei silabe, a cuvântului teatru (> te-a-tru), s-a ajuns la pronunțarea în două silabe a acestui cuvânt: tea-tru, prin s. vocalelor e și a, cu transformarea lui e în semivocală. S. este frecventă în limba română: de atunci> de-atunci, pe aici> pe-aici, îmi pare o poveste > îmi pare-o poveste etc. S. este opusul dierezei (v.)

sinereză (gr. synairesis „contragere”), figură care constă în contragerea a două vocale succesive (în același cuvânt) în una singură. Este un fenomen generalizat și ține de ortoepie și ortografie, așadar ca un aspect fonologic permanent al unor valori lexicale (A). Ex.: „alcool” > alcol; „cooperativă” > coperativa; „Aaron” > Aron etc. S. este un fenomen actual în limbă; de aceea multe cuvinte se pronunță de unii vorbitori cu s. ce contravine eufoniei limbii noastre: sufi-cent (sufi-ci-ent), so-cial (so-ci-al), so-ce-tate (so-ci-e-tate) etc., în care contragerea silabică (so-cie-tate) a dus chiar la monoftongarea vocalelor în hiat (i-e): so-ce-tate etc. Cf. fr.: „bien”, „fouet”, „août”, cuvinte pronunțate într-o singură silabă. Cf. lat.: „proinde” (două silabe), „deesset” (două silabe). Sin. sinizeză, sin. crază.

SINEREZĂ (< fr. synérèse < gr. synairesis, contragere) Proces fonetic, rezultat al fuziunii, într-un diftong ascendent, a două vocale învecinate, prima vocală devenind o semivocală. Folosită frecvent în poezie, din necesități ritmice sau cantitative. Ex. - De-acuma nu te-oi mai vedea Rămîi, rămîi cu bine! Căci dacă astăzi mai ascult Nimicurile-aceste, Îmi pare-o veche, de demult Poveste. (M. EMINESCU, Adio)

SINERÉZĂ (< fr.; {s} gr. synairesis „apropiere”, „contractare”) s. f. 1. (LINGV.) Fenomen fonetic constând în fuziunea într-un diftong ascendent a două vocale învecinate, prin transformarea primei vocale într-o semivocală. 2. (CHIM.) Micșorare spontană a volumului gelurilor și al dispersiilor macromoleculare însoțită de separarea din ele a fazei lichide. Are o deosebită importanță în tehnologia cauciucurilor, fibrelor chimice, maselor plastice, la fabricarea cașcavalului, brânzei de vacă, la coacerea pâinii.