11 definiții pentru sincronie
din care- explicative (5)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SINCRONIE s. f. Ansamblul fenomenelor lingvistice considerate într-o anumită perioadă a istoriei unei limbi. – Din fr. synchronie.
SINCRONIE s. f. Ansamblul fenomenelor lingvistice considerate într-o anumită perioadă a istoriei unei limbi. – Din fr. synchronie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
sincronie sf [At: ANTONESCU, D. / Pl: ~ii / E: fr synchronie] 1-2 Simultaneitate (1-2). 3 (Îoc diacronie) Ansamblul fenomenelor lingvistice considerate într-o anumită perioadă a istoriei limbii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SINCRONIE s.f. (Rar) Caracterul a ceea ce este sincronic; sincronicitate, sincronitate. ♦ Ansamblul fenomenelor lingvistice considerate la un moment dat. [Gen. -iei. / < fr. synchronie, cf. gr. syn – simultan, chronos – timp].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SINCRONIE s. f. caracter sincronic; sincronicitate. ◊ ansamblul fenomenelor lingvistice considerate la un moment dat. (< fr. synchronie)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SINCRONIE f. (în opoziție cu diacronie) Stare a limbii la un moment dat al dezvoltării ei, considerată ca un ansamblu de fapte ce alcătuiesc un sistem. [G.-D. sincroniei] /<fr. synchronie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sincronie s. f., art. sincronia, g.-d. sincronii, art. sincroniei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sincronie s. f., art. sincronia, g.-d. sincronii, art. sincroniei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sincronie s. f., art. sincronia, g.-d. art. sincroniei; pl. sincronii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SINCRONIE s. sincronicitate, (rar) sincronitate. (~ unor fenomene.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SINCRONIE s. (rar) sincronitate. (~ unor fenomene.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
SINCRONIE s. f. (< fr. synchronie, cf. gr. syn „împreună”, „simultan” + chronos „timp”): stare de moment a unei limbi, aspect static, neevolutiv al faptelor de limbă; considerarea unui ansamblu de fenomene lingvistice într-o anumită perioadă a istoriei lui. S. alcătuiește o pereche antinomică cu diacronia (v.). Lingvistul elvețian Ferdinand de Saussure, care a introdus primul această antinomie (sincronie/diacronie) a definit s. ca o axă orizontală de simultaneitate (AB) a unui singur moment din dezvoltarea istorică a unui fenomen, considerând-o sinonimă cu staticul.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
sincronie, sincroniisubstantiv feminin
- 1. Ansamblul fenomenelor lingvistice considerate într-o anumită perioadă a istoriei unei limbi. DEX '09 DEX '98 DN
- 2. Caracterul a ceea ce este sincronic. DNsinonime: sincronicitate sincronitate
etimologie:
- synchronie DEX '09 DEX '98 DN