2 definiții pentru sinanteră

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SINANTER, -Ă adj. (Bot.; despre androceu) La care staminele concresc prin anterele lor, formînd un tub prin care trece stilul pistilului. // s.f. pl. sinantere (sg. sinanteră) Altă denumire pentru familia compozeelor. [< fr. synanthère(s), cf. gr. syn – împreună, anthos – floare].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: sinanteră
sinanteră substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sinante
  • sinantera
plural
  • sinantere
  • sinanterele
genitiv-dativ singular
  • sinantere
  • sinanterei
plural
  • sinantere
  • sinanterelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sinante, sinanteresubstantiv feminin

  • 1. (la) plural Altă denumire pentru familia compozeelor. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.