2 definiții pentru sinanteră
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SINANTER, -Ă adj. (Bot.; despre androceu) La care staminele concresc prin anterele lor, formînd un tub prin care trece stilul pistilului. // s.f. pl. sinantere (sg. sinanteră) Altă denumire pentru familia compozeelor. [< fr. synanthère(s), cf. gr. syn – împreună, anthos – floare].
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sinanteră s. f., pl. sinantere
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: sinanteră
sinanteră substantiv feminin
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
sinanteră, sinanteresubstantiv feminin
- 1. Altă denumire pentru familia compozeelor. DN
etimologie:
- synanthères DN