13 definiții pentru silurian (adj.)
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SILURIAN, -Ă, silurieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. A treia perioadă a paleozoicului, care se caracterizează prin sedimentări de calcar, de gresie, de șisturi argiloase, prin apariția primelor plante terestre și prin dezvoltarea nevertebratelor marine. ◊ (Adjectival) Perioada siluriană. 2. S. n. Sistem de strate geologice din silurian (1). 3. Adj. Care aparține silurianului (1), care datează din această perioadă; care este caracteristic, propriu silurianului (1, 2); siluric. [Pr.: -ri-an] – Din fr. silurien.
silurian, ~ă [At: ENC. AGR. / P: ~ri-an / Pl: ~eni, ~ene / E: fr silurien] 1 a Care aparține silurianului (5) Si: siluric (1). 2 a Care se referă la silurian (5) Si: siluric (2). 3 a Care datează din silurian (5) Si: siluric (3). 4 a Care este caracteristic silurianului (5) Si: siluric (4). 5 sn A treia perioadă a erei paleozoice, caracterizată prin sedimentări de calcar, de gresie, de șisturi argiloase, prin apariția primelor plante terestre și dezvoltarea nevertebratelor marine. 6 s Grupă de straturi geologice din silurian (5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SILURIAN, -Ă, silurieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. A treia perioadă a erei paleozoice care se caracterizează prin sedimentări de calcar, de gresie, de șisturi argiloase, prin apariția primelor plante terestre și prin dezvoltarea nevertebratelor marine. ◊ (Adjectival) Perioada (sau era) siluriană. 2. S. n. Sistem de straturi geologice din silurian (1). 3. Adj. Care aparține silurianului (1), care datează din această perioadă; care este caracteristic, propriu silurianului (1, 2); siluric. [Pr.: -ri-an] – Din fr. silurien.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
SILURIAN, -Ă, silurieni, -e, adj. (Mai ales în expr.) Perioadă siluriană = a doua perioadă a erei paleozoice, caracterizată în special prin sedimentări de calcar, gresie și șisturi argiloase și prin dezvoltarea nevertebratelor marine. ♦ (Despre terenuri) Din perioada descrisă mai sus. – Pronunțat: -ri-an.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SILURIAN s.n. (Geol.) A treia perioadă (sistem) a paleozoicului. V. gotlandian. // adj. Care aparține acestei perioade; siluric. [Pron. -ri-an. / < fr. silurien, cf. siluri – vechiul nume al celților care au trăit în sud-vestul Angliei].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SILURIAN, -Ă adj., s. n. (din a treia perioadă a paleozoicului. (< fr. silurien)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SILURIAN2 ~ană (~eni, ~ene) Care ține de perioada a treia a erei paleozoice. /<fr. silurien
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*siluríc și silurián, -ă adj. (d. numele Silurilor, un popor celtic din Anglia, unde acest teren a fost studiat în special). Geol. Nume dat unor straturĭ de teren de supt devonian: Prutu siluric.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
silurian1 (desp. -ri-an) adj. m., pl. silurieni (desp. -ri-eni); f. siluriană, pl. siluriene
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
silurian1 (-ri-an) adj. m., pl. silurieni (-ri-eni); f. siluriană, pl. siluriene
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
silurian adj. m. (sil. -ri-an), pl. silurieni (sil. -ri-eni); f. sg. siluriană, pl. siluriene
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SILURIAN adj., s. (GEOL.) siluric.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SILURIAN adj., s. (GEOL.) siluric.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -ri-an
adjectiv (A21) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
silurian, silurianăadjectiv
- 1. Care aparține silurianului, care datează din această perioadă; care este caracteristic, propriu silurianului ((1.), (2.)). DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: siluric
etimologie:
- silurien DEX '09 DEX '98 DN